Versuri corectate și adnotate
Bate vântul cetinaȘi-mi mângâie inima,Și cum bate mi-o apleacăCa dorul din piept să-mi treacă.Codrul are flori pe poale,Omul dorurile sale,Codrul are frunza creață,Omul o dragoste în viață.De-i iei codrului frunzaȘi omului dragostea:Codrul frunza veștejeșteȘi omul îmbătrânește.
La munte izvorulDin cer izvorăște.Ca sufletul mamei,Ca sfântul ei graiÎn care mă vădFără de moarte.Acolo, iubito,Cetina leagănăMireasma pletelor tale.Dulce suflarea eiApropie cerul de noi,Și eu înAdâncul cel rodnicCa-n lumina ochilor tăiFără de moarte mă văd.
Mult mă-ntreabă cetinaDe ce nu-s verde ca ea,Cetina poate fi verdeCă numa-n pădure ședeȘi n-o bate vânturi reciCa pe mine gânduri seci.Și-atâtea gânduri le ducCâte frunze-s într-un nuc,Și-atâtea gânduri m-apasăCâte cuie-s într-o casă,Și-atâtea gânduri mă batCâte cuie-s într-un gard.Foaie verde de-un lipan,M-am muncit o zi și-un anSă-mi fac din pelin zaharȘi prieten din dușman,Dușmanii mă … Citește mai mult
Bate vântul cetina, of ofȘi-mi mângâie inima, of ofRefren *2: Și cum bate mi-o apleacăCa dorul din piept să treacă, of of Codrul are flori pe poale, of, ofOmul dorurile sale, of, ofRefren*2: Codrul are frunza creațăOmul dragoste de viața, of, of De iei codrului frunza, of, ofȘi omului dragostea, of, ofRefren*2: Codrul frunza-și risipeșteȘi … Citește mai mult