Versuri corectate și adnotate
Ala-bala, prin aluni,Unde ești, copile-luni?!Și tu, copilandre-marți,Cu marii ochii tăi mirați?!Și tu, miercure, ah, floare-Adolescență visătoare?!Și tu, joie mohorâtă-Tineretea mea pierdută?!Nu pleca, vineri, încă!Nu! Stea matură, adâncă!Și-o să-mi lase geana stinsăȘi-n duminici gura ninsă.
O, ce frumoși ne sunt părinții,Părinții mei, părinții tăi!Așa frumoși sunt numai sfinții,Numai ființa lacrimii!Putem trăi în voie bunăȘi fără aur sau argint.E greu să nu ai un prieten,Străin ești fără de părinți.Noi știm că ei de dragul nostruÎși poartă crucea bucuroși,Viață lungă dă-le, Doamne,Și ține-i veșnic sănătoși.
O! Stele ca albineMiresme strâng din tei.Șoptește-mă cu ochiiSă curg topită-n ei.O! Vânt prelung prin grâneDesfoaie macii roșii,Sărută-mă pe lacrimiSă-ți nasc copii frumoși.
Boc-boc-boc!Ploaia în umbrelă bate:-Pot să intru?-Nu se poate!Boc-boc-boc!Ploaia în asfalturi bate:-Pot să intru?-Nu se poate!Boc-boc-boc!Ploaia în câmpie bate:-Pot să intru?-Da, se poate!
*Lui Petru Soltan*.Albine cu aripiPârjolite de foc,Căzute ca gloanțele pe josSălbăticește miereaÎn floarea salcâmului.Brațe retezateZbătându-se prin iarbaÎnroșită de sânge.Sălbăticește lacrimaÎn ochii bărbaților.Pe celălalt malCaracatița roșiei steleÎncolăcind și prag, și literaȘi leagăn.Sălbăticește drumulSpre casa măicuței.
Anei și lui Alexandru Bantoș.Din cauza dureriiFirescul dor al limbiiÎl preamăresc și-l cânt.Și din aceeași pricinăPuterii Tale, Doamne,Mă închin.În fiecare zi,În chiar lumina dimineții,Se-arată steauaSuferinței melePe care numaiOchii mamei o zărescÎncoronați cu lacrimi.
Iubito,singură ai rămas,ca într-un lan de grâuo răsărită –cine trece pe-aproapese uită la ea.O, dintre toate plantelenumai floarea-soareluisingură umbra-și roteșteși numai inima,căci umbră a sufletului esteroua ochilor meiîntoarsă mereu către tine.
Afară plouă ca și toamna și-i urât,Mă uit pe geam ca după tine, și-atât.În mine toate amintirile te-așteaptă,De-aceea mi-e privirea stranie și dreaptă.Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,În mine nu mai este nici un gând.Vreau să trăiesc și-mi cad din mână cărțile;Mă impresoară chipul tău din toate părțile.Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurileÎmi amestecă pe carte … Citește mai mult
Lui Ilie Ilaşcu.Sărmani copiiDe sărman neam!La gâtCu roșii petice,Fier vechi,Fier uzat adunamPentru cătușele tale,Pentru cătușele noastre!
Lui Vasile Vasilache Liniștea.Cu gura fagure auriu,Cu ochii mariCa floarea-soarelui. Liniștea ca un sărut.Ca un drag trandafirSupărat pe mireasma lui.Ca o rumenă pâine-n cuptor.Ca sufletul pietrei.Ca numele mamei în câmp. Ca o iarbăMinată cuOuă de privighetoare.Ca Terra în zoriPe care toate țărileS-au împăcat între ele. Liniștea.