Strugurii sunt copți, arat e câmpul,
Muntele se desprinde de nori.
Pe oglinzile prăfuite ale verii
Căzută e umbra,
Printre degetele nesigure
Lumina lor e clară,
Și de departe.
Cu rândunelele fuge
Sfâșierea de pe urmă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj autumnal, evocând un sentiment de tihna și contemplare. Imaginile naturii, precum strugurii copți și muntele care se desprinde de nori, sugerează o tranziție și o acceptare a schimbării. Umbra și lumina contrastează, simbolizând claritatea găsită în simplitate.