Versuri corectate și adnotate
Înscripție pe o casă nouă.Toate stau la locul lor,stă păianjenul în plasăca-ntr-o lume de mătasă.Nu-l încearcă nici un dordin ocolul lui să iasă.Toate stau la locul lor:piatră, floare și ulcior,vatră și amnar și iască.Asta-i legea tuturor:zări să-și facă din pridvor,să se simtă bine-acasă.
Când frunzele se pierd pe câmpie,Albul se așază jos în valeDe soare strălucește tot ce-nvie;Orașul este plin de vii urale.E liniștea naturii și câmpia tace,E a omului spirit ce se-nalțăCu mari imagini și prefaceNatura-n primăvară, drept nuanță.
Veverița, care n-aiCasă, curte și alai,Legănându-te îmi staiSus, pe ramură, ca-n rai.C-o alună-n gheare miciDe nimic nu-ți pasă, niciDe paftale și mărgele,Scumpe-n ochii dragei mele,Nici rublele de-argintPentru cari se bat și mint,Lingușindu-se avan,Toti boierii-n divan.Stai pe ramura de teiȘi te uiți de sus la ei,Stai pe creanga de stejarȘi de nimeni n-ai habar.
Strugurii sunt copți, arat e câmpul,Muntele se desprinde de nori.Pe oglinzile prăfuite ale veriiCăzută e umbra,Printre degetele nesigureLumina lor e clară,Și de departe.Cu rândunelele fugeSfâșierea de pe urmă.
O femeieSe urcă-ntr-un pomȘi bărbatul îi ține cu amândouă mâinileScara. O pasăre zboarăPe cerȘi un copil îi țineAerul. O stea răsarePe cerȘi pământulÎi ține cerul.
Miros de soare, vânt uscatÎn deșert o cămilă a căscatUrme pe nisip pictateAtâtea vise-ndepărtate.O pasăre coboară linCâțiva arabi spre cer se-nchinăO rugăciune mică sfântăSpre Allah încet s-avântă.Atâtea fire de nisip purtateCâte clipe trec nenumărateÎn orice colț de pe pământDăinuie ceva sfânt.