După atâta
ceață,
una
câte una
se arată
stelele.
Respir
aerul rece
care îmi lasă
culoarea cerului.
Mă recunosc
o imagine
pasageră,
Prinsă într-un vertij
fără capăt.
Sensul versurilor
The song reflects on a moment of clarity after a period of obscurity, symbolized by the dissipating fog and emerging stars. The speaker finds a fleeting sense of self-recognition amidst the vastness of the sky and a feeling of being caught in an endless cycle.