Roma, 29 iunie 1922.
Sunet înăbușit de pierdute
amintiri reverberează.
fiori de umbră se ivesc.
Dintr-o rază brusc s-a trezit
un fir de apă calm și limpede.
grădini amuțite se-arată.
Și acest refugiu amărât
oglindit într-o jucărie rătăcită.
O, obraji rozalii, o, tâmple albăstrii
o, suavitate de ochi fără gânduri
Sensul versurilor
The song evokes a sense of melancholic reflection on lost memories in Rome, 1922. It paints a picture of faded beauty and a bittersweet refuge, tinged with a sense of longing and the ephemeral nature of innocence.