Pe lungi canaluri lunecă grăbit
Sau lent, pe sub Rialto, noapte, zi,
Dau roată teatrelor c-un brâu cernit
Și-așteaptă în livrele, parc-ar fi
În doliu, după câte-au suferit;
Dar nu sunt pentru chin făcute, ci
Adeseori duc haz și desfătări
Ca și-un fiacru după-nmormântări.
Sensul versurilor
Strofa descrie gondolele din Veneția, care alunecă pe canale, purtând atât bucurie, cât și tristețe. Ele sunt martore ale vieții și morții, reflectând dualitatea experienței umane.