Versuri corectate și adnotate
Așa e Iste, meșterul, – cu toane;Nu-i pasă de porunci, nici de injurii.E brusc prezent și, fără de fasoane,Măreț confirmă forțele naturii.Mai poate-un om setos, lângă bulboaneDe apă, să nu-și stingă-arsura gurii?Se-apleacă, vrând să-i dea sărutul dulce,Dar tresărind de lângă ea se smulge.
Pe lungi canaluri lunecă grăbitSau lent, pe sub Rialto, noapte, zi,Dau roată teatrelor c-un brâu cernitȘi-așteaptă în livrele, parc-ar fiÎn doliu, după câte-au suferit;Dar nu sunt pentru chin făcute, ciAdeseori duc haz și desfătăriCa și-un fiacru după-nmormântări.
E ciudatCând totu-n jur se rupe în fâșiiȘi nici nu știiCând casa ta ți-a devenit hotelCând ea te știe mult mai bineDecât tineȘi cu siguranță decât elȘi-ncet evadeziÎn ascunse unghereNici nu poți să preveziCă urmează cu totul altcevaȘi te lași să pluteștiSenzații noi te îneacăNu mai știi cine eștiDar juri că n-ai simțit așa cevaPoate … Citește mai mult