În sumbra oglindă a sufletului meu
Sunt imagini de mări niciodată văzute
Și tragic, fantastice țări părăsite,
În tulburi albastre zariști pierdute.
Sufletu-mi a zămislit sângeriile ceruri
Aprinse de sorii trosnind în dogoare,
Și-nsuflețitele straniu grădini luminoase,
Aburind de-ncântări sufocant ucigătoare.
Și sumbra fântână a sufletului meu
Creat-a imagini de nopți colosale,
Clocotind de cântări fără nume
Și de eterne suflări stihiale.
Sufletul meu se-nfioară întunecat de-amintiri,
De parcă s-ar regăsi-n orice freamăt –
În nopți și în mări insondabile
Și-n cântări adânci, făr’ de-nceput și de capăt.
Sensul versurilor
The poem explores the depths of the soul, filled with surreal and melancholic imagery. It delves into the inner world of dreams and memories, revealing a landscape of both beauty and despair. The soul finds itself reflected in the vastness of night, sea, and endless songs.