Georg Trakl – Trei Visuri – II

În sumbra oglindă a sufletului meuSunt imagini de mări niciodată văzuteȘi tragic, fantastice țări părăsite,În tulburi albastre zariști pierdute.Sufletu-mi a zămislit sângeriile ceruriAprinse de sorii trosnind în dogoare,Și-nsuflețitele straniu grădini luminoase,Aburind de-ncântări sufocant ucigătoare.Și sumbra fântână a sufletului meuCreat-a imagini de nopți colosale,Clocotind de cântări fără numeȘi de eterne suflări stihiale.Sufletul meu se-nfioară întunecat de-amintiri,De … Citește mai mult

Georg Trakl – Trei Visuri – III

Vedeam multe orașe în flăcări, ca jaf,Și vremuri strângând oroare peste oroare,Și multe popoare vedeam prefăcându-se-n praf,Și totul alunecând în uitare.Vedeam în noapte prăbușindu-se zei,Sfârșite zdrobindu-se harfele sfinte,Și-aprinsă iar din descompunerea eiO nouă viață crescând către ziuă, fierbinte.Către ziuă crescând și pierind iar și iar,Aceeași eternă tragediePe care-o jucăm și n-avem habar.Și-al cărei chin întunecat … Citește mai mult

Georg Trakl – Trei Visuri – I

Mi se părea că visez frunze căzând,Vaste păduri și mări sumbre-n străfund,Ecoul cuvintelor triste – dar nici gând:Tâlcul lor nu puteam să-l pătrund. Mi se părea că visez stele căzând,Rugi plângătoare ce-n ochi palizi se-ascund,Ecoul unui surâs – dar nici gând:Tâlcul lor nu puteam să-l pătrund. Ca frunze, ca stele căzând,Mă vedeam venind și plecând … Citește mai mult