Apus.
Deasupra iazului imaculat
Sălbaticele păsări au plecat.
Seara bate un vânt înghețat din stelele noastre.
Peste mormintele noastre
Se înclină zdrobita frunte a nopții.
Sub stejari ne legănăm pe o luntre argintie.
Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub bolți de spini
O, frate, urcăm, noi oarbe limbi arătătoare, spre miezul nopții.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde precum moartea și spiritualitatea, folosind imagini puternice ale naturii și ale întunericului. Sugerează o călătorie spre necunoscut, marcată de melancolie și introspecție. Ultima strofă face aluzie la trădare și sacrificiu.