Gabriela Melinescu – Singură Să Fiu Lăsată

Singură să fiu lăsată.
Caldă și definitiv murii
într-o cameră-nghețată.
Seceră cu dinți sclipi.
Numai groapa umbră n-are
și tânjesc un con căzut
într-o pată de păianjen
care trupuri vii a supt.
Și-n lume duce suflet
turla fără cavaler.
Adu-mi
un cuțit virgin de tăiat piatra
dintre pieptul meu și cer.

Sensul versurilor

The poem expresses a deep sense of isolation and a longing for death. The speaker feels trapped and desires a release from their suffering, symbolized by the wish for a 'virgin knife' to separate them from the heavens.

Lasă un comentariu