Versuri corectate și adnotate
Încă e noapte și mă gândesc în întunericla prima zi a lumii.La început a fost luminași lumina era întuneric.Căldura era frigși frigul absolut era căldură.Întunericul deveni solidcaptiv în forme bizare.Acești doi ochi crescuți în capsimt ce simte Pământulcând peste el crește verdeața.Întuneric de lumină suntși pe colinele cărnii melerăsare dimineața.
Să aducem zarurile greledintr-un colț de elefant tăiate,să le batem pe pământul udpână când de lovituri sunt despicate.Și să iasă brusc norocul întreg,nimenea nu știe cum arată,poate e un animal cumplitsau e abur peste niciodată.Și stau în genunchi și lumineznașterea din fildeș să se-ntâmpleși vin elefanții hohotindsă îmi sprijine cu colții două tâmple.
Numai nevăzând vă pot vedeaeste adevărat sau poate să existe.Mă mișc fără să mă mișcanimalele triste.Vorbesc fără să vorbesc,o piatră gânditoare,copil bolnav privindu-și degetelecare-i încep alte picioare.
Lucruri rotunde, lucrurimai departe dacă vreți voi să trăiți,s-a adus pe lume tăioasă o sabiepentru degetele celor fericiți.Ei dușmani și tot ei luptători,gândurile sunt lucruri din trecutale căror cadavreîn spațiul acesta n-au mai încăput.De câte-o ființă toate aminte își aduc,a fost mai demult un animalsmuls din mare și mâncat,duhul lui stă neîngropat pe mal.
Sferă jumătate, iarnă,dublu suflet, plantăcu miros otrăvitor,pământ gheață din Atlantă.Lumânare răsucită,funie din altă lumestai aprinsă la un capăteu la altul fără nume.Trece întunericul,vine albul ca un rugpe care alerg cât mai repedesă mă distrug.
Cărămizile casei noastre sunt din fum.Se vede un flaut suspendat.Patul cântă singur.De trei ori să fii lăudat, fum,pentru tine știu că există un vârf de urcat.Nimicul lucește în mijlocul casei.Țin în gură un diamant.Printre obiecte vii psalmodiezcu pas amețitor de coribant.Nimeni nu poate opri procesiuneade oameni travestiți în crini.Se vede casa noastră de fumși toți … Citește mai mult
Aceasta este ora de spitalîn care se salvează lumea doar prin frumusețe.Se aduc statui cu forme străluciteși se așază de văzut prin piețe.Sunt fericită în această clipăpentru că timpul se sfârșește mâine.E o căldură liniștită. Parcă suflăîn pielea mea un fantomatic câine.Și o lumină din instinct electricmă sfâșie. Parc-am ieșit demultcu sălile de întunericși dispariția … Citește mai mult
Deșertul avea pomi înalți cu fructe.Mergeam pe tot pământul și visam.Sprânceana polului era căruntăși-ntinsurile lumii hohoteaude chiotele ritmice de nuntă.Era o toamnă-n timp, universală.Rodiseră pământurile-oriundeși presimțeam pe buze rumenindcuvintele de dragoste rotunde.
Singură să fiu lăsată.Caldă și definitiv muriiîntr-o cameră-nghețată.Seceră cu dinți sclipi.Numai groapa umbră n-areși tânjesc un con căzutîntr-o pată de păianjencare trupuri vii a supt.Și-n lume duce sufletturla fără cavaler.Adu-miun cuțit virgin de tăiat piatradintre pieptul meu și cer.
Și pierde-aș jumătatea cheiede aur vechi, de la părinți,nepăsătoare, duce-mi-s-arcu vinul buzele fierbinți.Și iarăși doar să mi le-ntoarcăcleștarul, sunet de pahar,de-a dura dar la ceasuri plinerostogolit pe cercuri zar…și ducă-se nedat inelulde la bunici, aspră camee,mulțească-se pe mijloc brâubărbatului ce m-a făcut femeie.