Când pleacă Laura, cerul se întunecă și încep furtunile.
Când acel pom al lui Apollo pleacă
ce-n trup de om primi a lui iubire,
Vulcan, oftând, asudă în neștire
ca fulgere lui Jupiter să-i facă:
cel ce trimite ploi sau promoroacă,
Cuptor, Gerar – nu face osebire;
nici soare nu-i, și plânge-ntreaga fire,
că a plecat amica lui cea dragă.
Și-ncep să ardă iar Saturn și Marte,
cumplite stele, și-Orion se-ndreaptă
spre bărci și le lovește de departe;
Neptun, Iunona, pe Eol în faptă
îl văd turbat când pleacă-n altă parte
frumosul chip ce îngerii-l aşteaptă.
Sensul versurilor
Sonetul descrie efectele plecării Laurei, iubita poetului, asupra naturii și a zeilor. Natura se întunecă și zeii suferă, reflectând durerea și pierderea resimțite de poet.