Îndeamnă un amic să iubească filozofia şi literatura.
Gât, somn şi pat de puf ce te îmbie
au alungat din lume-orice virtute
şi de la drumul drept, pe neştiute,
ne-am abătut şi mergem în pustie;
şi-aşa s-a stins lumina din tărie
ce ne-a vegheat în vremuri dispărute,
iar cel ce vrea din Helicon, din munte,
izvor să nască, e-o minune vie.
Ce dor de mirt, de lauri şi urale?
Filozofia-i goală, nu contează,
zic cei ce vor câştiguri ticăloase.
Puţini tovarăşi ai pe altă cale:
de-aceea te implor, spirit de vază,
să laşi în urmă doar lucrări frumoase.
Sensul versurilor
Sonetul îndeamnă un prieten să aprecieze filozofia și literatura în detrimentul plăcerilor lumești. Vorbește despre decăderea valorilor și importanța lăsării unei moșteniri frumoase.