Alungat pe un drum al disperării se agață de chipul Laurei.
Când calea către Milă mi-e blocată
sunt alungat pe-un drum de disperare
de ochii-n care habar n-am cum oare
era tot ce-mi doream eu ca răsplată.
Doar cu suspin mi-e inima îmbuibată
şi sunt născut să plâng, aşa se pare:
şi totuşi plânsul în această stare
mai dulce-i decât crede lumea toată.
Şi doar de-un chip m-agăţ, dar cea lucrare
de Fidias, Zeuxis, nu-i făcută,
ci de-un maestru cu un har mai mare.
Numidia sau Sciţia nu m-ajută,
căci, nesătulă de-un exil ce doare,
mă va afla Invidia cea slută.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă suferința și dorul profund al poetului pentru Laura, sentimente accentuate de exil și de imposibilitatea de a atinge fericirea dorită. Chiar și în suferință, poetul găsește o formă de dulce consolare în amintirea chipului iubitei.