Singurătatea mea de toate zilele
nu știu să vorbesc altfel
să mă fac înțeles altfel.
Între noi
oboseală și neîncredere
și nesupunere;
între ceea ce spunem
și ce înțelegeți
se strânge timpul
cu carul și roata/ sub roată.
Cuvintele sunt mai bătrâne
decât voi; poezia vă arată
coasta, tălpile, palmele împunse
și nu o credeți.
Sensul versurilor
The poem explores the theme of loneliness and the difficulty of communication. It highlights the gap between what is said and what is understood, emphasizing the weariness and distrust that exist between people. The poem also touches upon the idea that words are older than those who use them, and that poetry reveals painful truths that are often disbelieved.