Florența Albu – Poezia II

Singurătatea mea de toate zilelenu știu să vorbesc altfelsă mă fac înțeles altfel.Între noioboseală și neîncredereși nesupunere;între ceea ce spunemși ce înțelegețise strânge timpulcu carul și roata/ sub roată.Cuvintele sunt mai bătrânedecât voi; poezia vă aratăcoasta, tălpile, palmele împunseși nu o credeți.

Pepe – V-Am Spus

V-am spus, v-am spus că o iubescDar voi nu m-ați înțelesV-am spus, că este viața meaȘi fac ce vreau cu eaPentru iubirea meaV-am spus că nu renunț la eaDar voi, credeați că nu-i așaV-am spus, că-s foarte fericitÎnsă nimeni nu m-a auzit. Ref. :x2 Aș fi vrut să fiți aproape de mine,Să vedeți ce fericit … Citește mai mult

Emil Botta – Proverb

Prichindeiim-au amenințat că mă-mpușcădacă mai trec prin pădure fluierândși sărutind copacii pe rând.„Eu sunt Dionysos, spusei,arborii sunt sorii și luceferii meiși cerul meu este acest limpede iazși vă rog să nu faceți haz.”.„Ce tot cântă omul? întrebă o șopârlă,n-ar fi mai bine să-l facem pradă peștilor din gârlă?”„E Dionysos cel veșnic, rosti un lăstun,dar am … Citește mai mult

Anton Pann – Despre Amor sau Dragoste și Ură

Un strein prost într-o vreme în România viind,Și două-trei românește ca să învețe dorind,Cătă și își tocmi slugă din sate pe un român,De calul lui să-ngrijească, fiind el tare bătrân;Ș-ntr-o zi sluga văzându-l neîncetând de oftat:– Pentru ce oftezi, stăpâne? îndrăznind l-a întrebat.Streinul oftând răspunse: – Ah, nu știi tu, be Ivan,Era să spunem la … Citește mai mult

Bancuri – Surdo-Muții

Un poștaș vine la o casă de surdo-muți (Surdo-muții primind o scrisoare). Poștașul o vede pe femeie la geam cu o mână-n p*zdă și una pe covor și pe bărbat cu o mână ținându-se de p**ă și cu una în acvariu. Speriat, omul se duce la vecini și le zice:– Dom’le, uite, la familia Surdo-Mutescu … Citește mai mult