Se-ntindea rănită vaca;
arbori şi pârâuri îi ascundeau prin coarne.
Iar botu-i sângera spre cer.
Botul său de albine
pe sub o barbă de prelinse bale.
Un urlet alb sculă-n picioare dimineaţa.
Vacile moarte şi cele vii,
roşeaţă de lumină ori miere de staul,
se văd cu lunecoase bale, se văd cu ochi întredeschişi.
Daţi ştire rădăcinilor
şi junelui ce-şi ascuţea hangerul
că-i gata vaca de a fi mâncată.
Sus e paloarea
de lumini şi jugulare.
În aer tremură copite: patru.
Daţi ştire lunii
şi-acestei nopţi de-ngălbenite pietre:
că dusu-s-a cea vacă de cenuşă.
Şi dusă-i cu-ale sale triste bale
prin ceruri doborât-înţepenite
unde beţivii merg să mânce moarte.
Sensul versurilor
Piesa descrie moartea unei vaci într-un cadru natural, folosind imagini puternice și simbolice. Moartea vacii este prezentată ca un sacrificiu inevitabil, un eveniment cosmic care afectează atât natura, cât și existența umană.
