Federico Garcia Lorca – August
August.Potrivnice – amurguride piersici și zahăr,soarele-n după-amiazăca un sâmbure de fructă.Porumbu-și păstrează întregsurâsu-i galben și aspru.August.Copiii mănâncăpâine neagră cu lună bogată.
Versuri corectate și adnotate
August.Potrivnice – amurguride piersici și zahăr,soarele-n după-amiazăca un sâmbure de fructă.Porumbu-și păstrează întregsurâsu-i galben și aspru.August.Copiii mănâncăpâine neagră cu lună bogată.
Broscuța țestoasăn-are mare-acum;o țigancă-a născut-oși-a aruncat-o-n drumn-are mare, nu;nu are mareși-a aruncat-o-n drum.Leagăn n-are-acestcopil mic de-o șchioapă;tată-su-i dulgherși unul o să-i facă.
Moartea-ntavernăintră și iese.Cai negri se ducși oameni siniștripe-adâncile drumuriale ghitarei.Și-i un miros de sare,de sânge femeiescîn chiparoasele febrileale țărmului mării.Moarteaintră și ieseși iese și intrămoartea-ntavernă.
Pumnalulintră în inimăca fierul pluguluiîn sterpul pământ.NuNu mi-l înfige.Nu.Pumnalul,ca o rază de soare,incendiază adâncuriîngrozitoare.NuNu mi-l înfige.Nu.
E Carmen dansândpe străzile Sevillei.Alb îi e părulși ochii-i sticlesc.Fetelor,trageți perdelele!.Pe creștet îi stă încolăcitun șarpe galbenși se visează dansândcu-adoratorul de altădată.Fetelor,trageți perdelele!.Pustii sunt străzile șiîn depărtări se ghicescinimi andaluzeneliniști vechi cântând.Fetelor,trageți perdelele!
Arcașii întunecațise-apropie de Sevilla.Guadalquivir deschis.Mari sombreros cenușii,largi pelerine greoaie.Ay Guadalquivir!.Vin din depărtateținuturi de durere.Guadalquivir deschis.Și merg spre-un labirint.Iubire, cristal și piatră.Ay Guadalquivir!
Copilul își caută glasul.(Era la regele greierilor)Într-un strop de apăîși căuta copilul glasul.Nu-l vreau ca să pot vorbi;am să-mi fac din el un inelpe care tăcerea-mi să-l poarteîn degetul ei subțirel.Într-un strop de apăcopilul glasu-și căuta. (Glasu-i prizonier,prindea chip de greier,în depărtare.)
O sută de-ndrăgostițidorm pentru vecieîn țărâna rece.Lungi drumuri roșiiare Andaluzia.Cordoba, măslini verzi,să pună-o sută de crucisă-i amintească.O sută de-ndrăgostițidorm pentru vecie.
În adâncul apeivorbele rămân.Peste-a ei pieptănăturăcerc de păsări și de flăcări.Iar în păpurișuri, martoricare știu ce le lipsește.Vis precis și fără țintăde lemn de ghitară.
Noapte cu lună-mpătrităși un singur copac,cu o singură umbrăși o singură pasăre.În carnea mea cauturmele buzelor tale.Izvorul sărută vântulneatingându-l.Port acel Nu ce mi l-ai datîn palma mâinii,ca pe o lămâie de cearăaproape albă.Noapte cu lună-mpătrităși un singur copac.În vârful unui aciubirea mea învârtindu-se.