Broasca-nainte coarda să-și încerce
din iazul ce afundă
răchiți și nori, foșnetul sec de roșcovi
împletiți unde făclii își stinge
un soare fără de căldură-ntârziat
zumzet de coleoptere care sug.
limfe, sunete ultime, avară
viață la țară. Ca o adiere
ora se stinge: cerul de ardezie
se pregătește de năvala cailor
costelivi, de-ale copitelor scântei.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural static, surprins într-un moment de tranziție, probabil spre seară. Imaginile evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra vieții simple, dar și asupra efemerității timpului.