Daniel Vişan-Dimitriu – Răul Bălții

Într-o baltă ce bălteșteLa o margine de sat,Printre-orăcăieli, gândeșteCă nu prea mai e de stat.Între broaște, el, brotacul,Poate-ar fi cel mai dorit,Vorba ceea: ca burlaculTânăr și neliniștit.Dar o vorbă strecuratăDe un șarpe necurat,Chiar de-o fi adevărată,L-a cam marginalizat.Nicio broască nu-l iubește,Toți broscoii-l ocolesc,Ca un cuc-de-mâl trăiește,Mormolocii nu-l cinstesc.Peștii din bălțita baltă,Simt în solzi frisoanele.Inima, de-o … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Zidul

Pe zidul stadionului, deja,prin crăpături și smocuri de ierburi agățătoare,șopârlele țâșnesc fulgerătoare;iar broasca revine prin rigole,cânt ferm al depărtatelor mele nopțidin alte țări. Îți amintești acest locunde marea stea salutasosirea noastră de umbre. O, scumpo, câttimp a coborât cu frunzele de plop,cât sânge în fluviile pământului.

Cantece pentru copii – Broasca

Ce petrecere frumoasă e la margine de lac,Broscărimea bucuroasă are vin și cozonac. REFRENOac oac diridiridamOac oac oac oac diridiridam. Un broscoi cântă la tobeȘi o broască la țambalO broscuță mică strâmbăVrea să joace sus pe deal. REFREN Dintr-o trestie înaltăA ieșit un câine șchiopBroscărimea speriatăA luat-o la galop. REFREN

Cantece pentru copii – Oac! Oac! Oac, Un Brotac!

Luna a căzut ca un ban de aurA căzut în stufăriș.Un brotac micuț în verdeSe ivește din tufiș. Refren:Oac! Oac! Oac, un brotacE solistul de pe lac.Oac! Oac! Oac un brotacCântă aria: Oac! Oac! Florile pentru spectacolElegant s-au îmbrăcat.Și ascultă ca vrăjiteCântărețul minunat. Refren:Chiar și păsările bălțiiDin plimbare s-au opritȘi ascultă ca vrăjite,Cântărețul renumit. Refren:

Eugenio Montale – Motete II (13)

Broasca-nainte coarda să-și încercedin iazul ce afundărăchiți și nori, foșnetul sec de roșcoviîmpletiți unde făclii își stingeun soare fără de căldură-ntârziatzumzet de coleoptere care sug.limfe, sunete ultime, avarăviață la țară. Ca o adiereora se stinge: cerul de ardeziese pregătește de năvala cailorcostelivi, de-ale copitelor scântei.

George Topârceanu – Broaștele

Broaştele.Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.Era o lună plină în fiecare baltă,Şi-n fiecare undă o piatră de rubin.Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapăCând i-a-nchegat în tremur lumina unui val,Păreau luceferi galbeni, căzuţi adânc în apăSă-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.Ostroave mari de umbră închipuiau corăbii,Iar papura, mişcată în treacăt … Citește mai mult