Salutare ție, minunat apus!
Gândul meu să-ți fie pacea dintr-un vis
Petrecut cu stele într-un paradis
Unde fericirea este mai presus.
Mai presus de vânturi, mai presus de ploi,
Fără focul verii-n aerul curat,
Făr-atâtea câte pe Pământ se-abat
Și n-au contenire-n vremurile noi.
De-mi vei fi ca gândul ce ți l-am trimis,
Ziua ce se-ncheie îmi va fi balsam,
Îmi va fi cum altfel n-aș dori să am
Gândul cu petale albe dintr-un vis.
El, din multe alte, este mai presus.
Salutare ție, minunat apus!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o reverie melancolică la contemplarea apusului, asociind momentul cu gânduri de pace, fericire și un refugiu din tumultul vieții. Apusul devine un balsam și o sursă de inspirație, un gând frumos desprins dintr-un vis.