Daniel Vişan-Dimitriu

Ecoul Zărilor Curbe

Ne pierdem în ecouri de strigăte mute, / Priviri ce luceau și sunt astăzi pierdute, … →

Un glas firav, sub Soarele lui Marte, / Străpunge, scurt, o liniște de zi / … →

Prin gândurile ei, e-acum dezastru, / Înfrigurare, zbucium și acel / Pe care îl privise … →

Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine, / Privindu-ţi silueta, indiscret, / Şi-ţi admiram … →

Amintirile mele sunt vii / și au prins rădăcini într-un loc / unde-atunci când apune … →

„A fost odată”, da, şi îmi plăcea! / Trăiam poveşti în marile castele / Sau … →

A fost, pe vremea dacilor, o zi / în care, din tărâmuri depărtate, / de … →

O viață-ntreagă, biet poștaș, / Ducând scrisorile-n oraș, / Zâmbea la toți, zâmbea amar, / … →

Pe treptele ruinelor pierdute / în valea cea uitată dintre munți, / pășește lin, venind … →

Se adâncise-amurgu-n umbra lungă / A unei nopți ce-avea să mă cuprindă / Cu tine-n … →