Daniel Vişan-Dimitriu – Cuvintele Eternului Cărăbier – Glosă

Când mi-am chemat cuvintele-napoi,Era o zi ca toate celelalteRostogolită-n timp ca un șuvoiCe, uneori, mai pare să tresalte,Împrăștiindu-se în veșnicieCu străluciri de stele ce nu pier;Mă fascinează o călătorieSpre lumi ascunse dincolo de cer.Și, totuși, ziua-ceea mi-a rămasÎntipărită-n gândul de tăcereÎnchis acolo-n locul de popasAl amintirii ce, treptat, îmi piereCa fumul, ascultând chemări din zareaSpre … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sărutul Neștiut

Iubita mea, cu buzele răniteDe lacomul sărut cu care euAm căutat, în clipele vrăjite,Pierdut, să îţi arăt amorul meu.Mă iartă, vin la tine cu tristețeȘi văd în roșul lor, o vină-a mea,C-am vrut dulceața lor, nu cu blândețe,Ci cu dorința de a te avea.Îţi cer iertare-acum, cu umilință,Căci te iubesc şi-aş vrea să te sărutPe … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ghidul Falselor Cărări

Pe un deal, pe la vii cufundate-n nămeți,Nu e drum, nu-s poteci, sunt doar câțiva drumețiNecăjiți, obosiți, respirând sacadatȘi-ntrebându-se-n gând cât mai au de umblat.Nu au ghid priceput și se lasă condușiDe un sfat căpătat de la vechi cărăuși,Dar se vede că ei n-au știut că-i schimbatTot ce-a fost, începând chiar din margini de sat.Din … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Sonetul Cerului Tomnatic

Și-a-nceput să plouă dintr-odată,Iar noaptea neagră vălul și-a întinsPe-o lume de lumină-abandonată,Cu stele ce sclipirile și-au stins.Și s-a făcut atât de frig afarăȘi-n cerurile ce plângeau în noi,Încât și sufletele-au început să cearăSeninul de-altădată, înapoi.Te-am căutat c-o tainică luminăȘi te-am găsit zâmbind spre-acele floriCe-nalță amintirea din ruinăȘi-n suflete crează noi fiori.Ne-mbrățișăm sub cer lipsit de … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Popas În Drumul Către Astre

În apa din izvorul nemuririi,Se-adună-atâtea visuri din trecutÎncât devine împotriva firiiSă mai păstrezi din cele ce-au durut. Rămân acolo pentru-o veșnicieÎn care nu se simte lipsa lorȘi nici regretul că puteau să fieSperanțe într-un altfel viitor. În apa ceea, sufletul își simteÎntreaga strălucire, e curatCa la-nceputul vieții și consimteCă de această apă-i însetat. Ai mers … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Pe Drumul Șoaptelor Din Vis

De mi-aș întoarce anii și gândul spre atunciCând te priveam prin visuri cu ochi de-ndrăgostit,Mi te-aș ruga, iubito, prezentul să arunci,Să mă-nsoțești în lumea cu visul ne-mplinit.Să fii aceea care, doar cu un zâmbet mic,Îmi crește-n suflet aripi, mă-nalță pân’ la cerȘi dincolo, prin stele, spre totul sau nimic,Spre marea de lumină, departe, în eter.Tu … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visuri de Iarnă

Suflaseră îngerii goarna,Iar norii, tăcuți și cuminți,Făcuseră pace cu iarnaȘi toate-ale sale dorinți.Lăsaseră fulgii să cadăPe-o lume prea rece deja,Iar ei se-adunau în zăpadăȘi totul în jur strălucea.Un râu și un colț de pădureVisau c-au venit inorogiC-un ger ce le face mai sureFantomele fără dârlogi.Credeau că din nări își revarsăTot frigul, prin aburi de sloi,În … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Ecoul Din Astral

Undeva-n adâncul muntelui ascuns,Încolțea sămânța unui suflet nou,Gata să pornească, spre a-i fi răspuns,Unei rugi ce-așteaptă, din astral, ecou.Îi creștea puterea, iar lumina saPătrundea pereții, căutându-și drumCa un râu de lavă ce s-ar înălțaDin adânc de munte, sub un cer de fum.Clocot, freamăt, vuiet, nori cuprinși de foc,Vânt pornit s-anunțe lumilor de josNașterea acelei ce-și … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Apusul Unui Cântec Trist

În lumea-n care-ai fost, azi nu mai eşti,Iar eu o ştiu şi mă întreb de ce,Din locul nou, trecutul ţi-l priveşti,Când azi, din tot ce-a fost, nimic nu e.Să fie-o strălucire vagă-n el,O rază-ntârziată în apusCe-şi mânuieşte versul în penelC-o tuşă, dintre toate, mai presus?Privirea ta, aceea ce o ştiuDin amintiri prin care mai păşeşti,Se … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Visul de la Răsărit

La răsăritul zilei ce-o să vină,Te voi visa și visul voi închideCu lacăte din gene de lumină,Sub pleoapele de tine-n vis, avide.Nu voi lăsa aroma diminețiiÎn voia ei, să-mi cânte-a-mprospătareȘi nici nu voi privi spre cântărețiiCe se înalță-n falduri de savoare.Niciun izvor nu va putea să-mi șteargăDin bucuria-nchisă între gene,Iar ce se va-ntâmpla în lumea … Citește mai mult