Din stampa chinezească îmi grăiește
Un pin ce vrea o viață să rezume
În scrâșnetul mai vechilor cutume
Din seva-n care, încă, scormonește.
Cuvântul său încearcă să îndrume
Puterea unui vânt ce-l depășește
Pe linii moarte, unde el plătește
Cu ramuri ce se-nclină peste hume.
E trist, căci prea puțini îi mai ascultă
Vorbirea șuierată printre ace
Spre spectatorii care nu exultă.
E-o falsitate care îmi displace!
Mă distanțez de vorbăria-i multă …
Cocorul de pe-o altă stampă tace.
Sensul versurilor
Poezia descrie un pin dintr-o stampă chinezească, care încearcă să comunice înțelepciune, dar este ignorat. Naratorul se distanțează de această vorbărie, observând tăcerea unui cocor dintr-o altă stampă, sugerând o deziluzie față de comunicare și o preferință pentru contemplare.