Versuri corectate și adnotate
S-a scurs atâta iarnă, iubito, și mă doareFântâna împietrită sub delicatul frigDar întorcând o brumă de suflet spre candoareMai cred în taina ierbii și numele ți-l strig.Răsar din nou cocorii pe tencuiala crudăȘi necuprins de largă a zărilor de dorCând sub mirajul ploii începe să se-audăPrin lujerul fântânii.. bătaia altui zbor.
Din stampa chinezească îmi grăieșteUn pin ce vrea o viață să rezumeÎn scrâșnetul mai vechilor cutumeDin seva-n care, încă, scormonește.Cuvântul său încearcă să îndrumePuterea unui vânt ce-l depășeștePe linii moarte, unde el plăteșteCu ramuri ce se-nclină peste hume.E trist, căci prea puțini îi mai ascultăVorbirea șuierată printre aceSpre spectatorii care nu exultă.E-o falsitate care îmi … Citește mai mult
Ultimul zbor.Se-aude un strigăt venind dinspre cer,sinistru în noapte şi-n liniştea ei,ce pare să-ncheie un dans –derniėre-c-un ultim adio spre vechi odisei.Se rupe din neguri, coboară, uşor,apare, ca-n vis, o frântură de stea,m-apropii şi văd cum bătrânul cocorcontinuă, încă, din aripi a da.Pământul e ringul în noul balansdin care se-opreşte, privind înspre cer,spre stele ce … Citește mai mult
Deie-mi toată toamnaPrăduiții pruniLașități polareSâmburi goi și bruni.Deie-mi călăuzaCastelană-n vanȘi mai multe drumuri.Sus lângă tavan.Să mă pot prefaceC-am avut ce daLa sorocul tâmpleiÎntre nu și da.Rând pe rând argințiiCumpenei adânciVântul peste mareȘi mai multe stânci.Fâlfâitul râncedȚipătul prelungDeie-mi-le toateCâte nu-mi ajung.