Pașii mei, pe malul mării,
Se-ndreptau spre soare-apune,
Ca și gândurile mele
Cele rele, cele bune,
Încărcate de lumina
Răsăritului de stele.
Parcă-n vis, urmam cărarea
Pe sub valuri noi tăiată
Ori ascunsă printre gânduri
Ca-ntre scânduri și legată
Cu otgoane de nisipuri
Scurse-n mare, rânduri-rânduri.
Și mergeam, călcând pe valuri,
Printr-un răsărit de noapte,
Pe un țărm, cioplindu-mi drumul
Prin uiumul celor șapte
Stele risipite-n cerul
Negru. Negru ca și fumul.
Daniel Vișan-Dimitriu
(18 ian. 2019, Vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
The poem reflects on a journey of self-discovery and introspection, set against a backdrop of a dark, dreamlike landscape. The speaker contemplates their thoughts and experiences, symbolized by the imagery of the sea, stars, and the color black.