Pantofii mei.
Pantofii: fața ascunsă a vieții mele interioare:
două guri fără dinți și deschise,
două piei animale aproape putrezite
mirosind a capcană de șoareci.
Fratele meu și sora mea care au murit la naștere
continuă să trăiască alături de dumneavoastră,
călăuzindu-mi viața
către inocența lor de neînțeles.
La ce-mi folosesc cărțile
când cu dumneavoastră pot citi
evanghelia vieții mele pe pământ
și încă și mai mult, lucrurile ce vor veni?
Vreau să anunț religia
pe care am conceput-o cu desăvârșită modestie
și biserica ciudată pe care o ridic
cu dumneavoastră ca altar.
Asceți și maternale
suportă forma boilor, sfinții
și oamenii condamnați
cu răbdare mută
dând formă singurei și adevăratei mele asemănări.
GeorgeP
Sensul versurilor
Poezia explorează legătura profundă dintre eul interior și obiectele simple, în special pantofii. Aceștia devin un simbol al experiențelor trăite, al pierderilor și al unei forme personale de spiritualitate, transformând obiectul banal într-un altar al vieții.