Charles Simic – Vecinii Mei Hitiții (Vol. Poeme Timpurii)

DESPRE VECINII MEI HITIȚII.Mari sunt hitiții.Urechile lor au șoareci, iar șoarecii au găuri.Câinii lor se îngroapă și lasă oasele pentru a păzi casa.O singură buruiană conține toate furtunile lorpână ce pânzele de păianjen se răspândesc prin cer.Există fire de paieîn râurile și oceanele lorcăutând bărbați înecați. Când o cămilă nu treceprin ochiul unuia dintre acele … Citește mai mult

Charles Simic – Pantofii Mei (Vol. Poeme Timpurii)

Pantofii mei.Pantofii: fața ascunsă a vieții mele interioare:două guri fără dinți și deschise,două piei animale aproape putrezitemirosind a capcană de șoareci.Fratele meu și sora mea care au murit la nașterecontinuă să trăiască alături de dumneavoastră,călăuzindu-mi viațacătre inocența lor de neînțeles.La ce-mi folosesc cărțilecând cu dumneavoastră pot citievanghelia vieții mele pe pământși încă și mai mult, … Citește mai mult

Charles Simic – Două Ghicitori (Vol. Poeme Timpurii)

DOUĂ GHICITORI.Atârnă de un fir-orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.Tremurând. Uman. Muritor.Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.Mișcat de un sentiment,atârnă, imposibil, de neimaginat,între cer și pământ.Eu, spune. Eu. Eu.Și cum se laudă,că tot ce știedespre vântîi este revelat în timp ce atârnă.*Nu e nevoie de cuvinte.Ce face? Nimeni nu știe.O face pe … Citește mai mult