Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea,
nu cu gura.
Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc.
Cu ochii tăcerii te văd încă.
Fulgerul tăcerii
îl ridic spre tine
ca un țipăt
și-i spun: naște și luminează,
și ce luminezi, luminează odată pentru
totdeauna,
și ce vezi,
fă să nu se mai termine niciodată.
Sensul versurilor
The poem explores the power of silence as a form of expression, surpassing words and screams. It speaks of seeing and illuminating with the eyes of silence, seeking an eternal and unchanging vision.