Versuri corectate și adnotate
Cândva, suind un clin fierbintezării o fată înainte.Galbena zbatere-n pleoape,departe poate, sau aproape.Era frumoasă și venea…Amurgul o întârzia.Era un dor neînceputși nesfârșit și am trecut.Cu pasul, dintr-o dată cald,unul pe lângă celălalt.Pe culmea largului de zăriTăcuți ca două întrebări.Și nu știam… și nu știa…ce dor adânc ne despărțea.
Știu un zvon pe de rost,clipa trece în zi:ce va fi, a mai fost,ce a fost, va mai fi.Efemera-și găsiîn secundă un rost.Ce a fost, va mai fi,ce va fi, a mai fost.Cine-și poate zidiîn uitare un rost?A mai fost ce va fi?Va mai fi ce a fost?.Și-acel foșnet sublimca un râs de copil:haveil havulim … Citește mai mult
Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea,nu cu gura.Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc.Cu ochii tăcerii te văd încă.Fulgerul tăceriiîl ridic spre tineca un țipătși-i spun: naște și luminează,și ce luminezi, luminează odată pentrutotdeauna,și ce vezi,fă să nu se mai termine niciodată.
A fost un omcare era eu însumi.Eu merg în locul lui.Și cel ce merge-n mine este golul.Privește încet acolo undepunctul țipă de lipsă de albși ziua îșicaută seara și seara lipseșteși somnul se devoră pe sineși nu adoarmeși un deal lacom își tot înghite malurile.Oarbă se deschide soareluicucuta nepăsătoare:Doamne, sunt nebună, nu poate fi adevărat,aici … Citește mai mult
Cu amândouă mâinile ochii mei îi deschiziApoi pleciși somnul iarăși vineca ploaia. Stai treaz, îmi șoptești,încă o secundă treazîncă o ziîncă un anîncă o naștere
Din nou,Euridice, lava erorii mele o aștern și-i rog pe zeii fără patimi să mă întoarcă în infern.La tronul palideiHecate rog câinii lumii de noroi să-mi smulgă văzul din orbite să nu mai pot privi-înapoiJos în tunelul măriiMume, când, albă, te voi fi aflat, mâna să ardă ca un țipăt, ochiul să tacă sugrumat.Din noaptea … Citește mai mult
Furtunospaharam băut astăzi.M-am opritla jumătateși n-am mai știutce țin în mână.Apoi,am trecutși de poarta aceea.Și totul era sus,totul zbura.Inima mea era un avioncare ieșise din cerși nu mai aveapământsă aterizeze.
Unde este armăsara ce sfințea odinioară?Doamne, ce mai lcoparda care mușca și dezmiarda cu pricina rozmarină și meteahna de mezină cu călcâiele-n mărar, și buricul nufăr. Nu te supăr că mă supăr și mă dau după ienupăr, nu fi țepăn că mă decăpăn, aia-i asta, asta-i aia, soarele mi-a-ncins păstaia. Cântă, cucuie, osana, că mă-nsor … Citește mai mult
Așa a fost acum. Din așteptareîn clima fulgerului vei descindecu umbra-n flăcări, inima-n uitareși fagurii-amintirii drept merinde.Deschide-te, convalescentă vale,să treacă de hotarul galben celincinerat de liniștea pe careîn reci extaze o creștea în el.Pleoapa nu mai cade. La amiază,mutându-și cifra zodiei din loc,el traversă cu aripi nemișcateaceastă zi cu abdomen de foc.
Ieși omul negrudin negru bordei,luă secure neagrăcu negru temei.Merse la pădure,tăie negru lemn,neagra lui secureare-un negru semn.Făcu un plug negrucu negru brăzdar,din copacul negruegre păsări sar.Luă jugul negru,îl pune pe boi,boii înnegrirăde tot amândoi.Trase brazdă neagrăîn pământul greu,lumea era neagrăși-nnegrea mereu.Brazda el o-ntoarseși negrul se sparse.O femeie albăatunci se sculăși pletele albeși le pieptănă.Luă o … Citește mai mult