Versuri corectate și adnotate
Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea,nu cu gura.Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc.Cu ochii tăcerii te văd încă.Fulgerul tăceriiîl ridic spre tineca un țipătși-i spun: naște și luminează,și ce luminezi, luminează odată pentrutotdeauna,și ce vezi,fă să nu se mai termine niciodată.
Tot ce scriam era vocea ochiului meu închis în literele saleVedeam aureola țipătului ei spectralEram mut și vorbeamAceeași lumină mi se revărsa pe pleoapeSe revărsa din pleoapele tuturor.De multe ori așteptam să vădIzvoarele care n-au dezertatAtâtea feluri de tăcere
Vasile Nuc.Meșterul orb.Cioplea un vultur dintr-un pur bazaltEl nu văzuse vulturi niciodatăDar îi simțea rotindu-se în ‘naltFurtuna când brăzda încrâncenată.Cioplea un vultur dintr-un pur bazalt..Iar fulgerând ideii creatoare,Vulturul avea chip de omDesprins dintr-o esență de visare.