Versuri corectate și adnotate
Nu cu sângele te mai țip, Lumina mea,nu cu gura.Nu cu vorbe, cu tăcerea lumilor te rostesc.Cu ochii tăcerii te văd încă.Fulgerul tăceriiîl ridic spre tineca un țipătși-i spun: naște și luminează,și ce luminezi, luminează odată pentrutotdeauna,și ce vezi,fă să nu se mai termine niciodată.
Un lucru știu că nu-i. Este uitarea.Salvând metalul, zgura o salveazăEl, care-n amintire-nregistreazăProfetic luna ce-o să-aprindă zarea.Aici e tot. Reflexe infinitePe care în oglindă le-ai lăsatDin revărsat de zori la scăpătatȘi vei lăsa mereu, necontenite.Și totul e o parte din diversulCristal al amintirii: universul.Sfârșit nu au îngustele-i culoareȘi pasul tău de uși de fier e-oprit.Doar … Citește mai mult
Am cheia pentru nemurire,cea la care visez desşi-aveam etern împotrivire,de logică… că n-avea sens?!?Banal, brusc, schimbul de ideişi-o am soluţia finală,ce medici, popi, arhierei,nu au găsit… cu multă şcoală?!..Înţelesul e-o facilitate;deci ce-i intrare e născut,ieşirea fiind fatalitate,final… total neprevăzut!?!.Şi cum inexistând un cert,sigur se poate eludasolist-figurant în concert;schimbându-l cu-altcineva!!!.Şi m-am decis; e prima zisă-mi schimb … Citește mai mult
DevonNu va merge la cerE doar un alt suflet pierdut,Pe cale de a fi al meu din nouLas-oO vom primiEste dincolo de dumneavoastră controlSe va întâlni din nou cu cel pe care l-ați pierdut. DevonÎn jur de 11 aniCine a fost făcută incompletăCa un mic copil,ea a fost luatăși apoi asuprităvă veți aminti totLăsați-o să … Citește mai mult
Zbor.De boala de care sufărNu se moare,Ci se trăieşte –Substanţa ei este chiar eternitatea,Un fel de cancer al timpuluiÎnmulţindu-se din sine fără oprire.E o boală impecabilă,O suferinţă perpetuă ca o vocală de sticlăLaminată în văzduhul asurzitor,O cădereCăreia, numai pentru că e fără sfârşit,I se spune zbor.
De-ale păcătosului de mituri,amintește-Ți inocența,o Eternule; și de extazele,și de funestele stigmate.Are semnul Tău de bine și de rău,și imagini în care suferăpatria pământului.
Steaua mea.Și de este dulce viațaCând cu tine mă iubesc,Este amară dimineațaCând nu ești și mă trezesc. Oare este de ajunsCa în vise să te am,Unde-mi este gândul dusȘi iubirea s-o condamn. Aș fi-n stare de procesȘi aș cere daune mari,Să plecăm în universVeșnic să fim solitari. Pentru tine am creatÎn gânduri o stea albastră,Doar … Citește mai mult
Totul se inveștesteTotul este trecătorFloarea se ofilește atât de ușorTotul ce-i aici se va terminaDar Dumnezeu în veci va rămânea. Ref: Puterea lui Dumnezeu este mareCuvântul Domnului va dăinuiTotul în lume trece și dispareDumnezeu în veci va domni. Se duce avuția repede ca gândulSe duce bogăția ca gândulMai iute ca săgeata anii au zburatDar Dumnezeu … Citește mai mult
Grăiește glasul meu iberic versCe spune ce-a spus întotdeauna;Cum Seneca ne-nvăța, noima-i una:Tain la viermi e-ntregul univers.Grăiește iar cenușa, vrând să-nvieRitualul biruinței zdrobitoare-areginei care călca în picioareStrăvechi stindarde de nimicnicie.Tot ce primește binecuvântareaDin trupul meu nu voi tăgădui.Un lucru știu că nu-i: este uitarea.Va arde veșnic și va dăinuiTot ce-am avut și tot ce-am risipit:Vers, … Citește mai mult
Un lucru nu există doar: uitarea.Metalul, zgura, Domnul le păstrează,şi-n amintiri profetice-ncifreazăşi luni ce-au fost, şi luni ce-aşteaptă zarea.Iar celelalte sunt. Luciri puzderii,între momentele crepusculare,se oglindesc prin chipul tău în seriitrecute, şi de-acum, şi viitoare.Aceste toate-s parte din diversulcristal al amintirii, universul.Nu-i pace-n traiectoriile sale.Şi când apusul însuşi va apune,poate-o să vezi, în cosmicele rune,mănunchiul … Citește mai mult