Versuri corectate și adnotate
De mult, de mâine și de ieriÎn muguri, în nouri și izvoareSunt eu — aceeași sărbătoareCu miile de primăveri,Cu toate primăverile,Cu toate Învierile,Cu toate bucuriileCând sosesc Floriile,Cu serile când DeniileÎsl limpezesc vedeniile,În aurul de searăÎn flacăre de ceară,Când catapetesmeleLe cuprind miresmeleFumului sfințit,Când în asfințitDe tragică Vineri,Arhanghelii tineriCu aripi cernite —Fulgere mocnite —Trec în vâlvătaieȘi din … Citește mai mult
(Cântecul milei).Îmbătrânim, maestreBagi de seamă?Pe-al nostru scris trec ani și ani de zileÎncepem să contăm printre fosileRevistele ce ies nu ne mai cheamă!Cu rime noi, cu ritmuri mai subtile,Au răsărit atâți poeți de seamă!De umbra noastră nimeni n-are teamă!«Nu-nvie morții, – e-n zadar, copile! ».Dar totuși, parcă inima-ți învieCând vezi că vreo cucoană te mai … Citește mai mult
Descoperă-te-n fața drapelului ce vinePurtat de mâini voinice în sunet de fanfare.În fiorul de mărire ce-și taie drum prin tine,Vorbește vitejească, străvechia-mbărbătare,Descoperă-te-n fața drapelului ce vine!.E roș de gloanțe steagul, dar soarele s-adunăȘi firele-i de aur s-aprind în foc și ard,Mătasea învechită acuma-i o cununăȘi nu mai pare zdrențe al patriei stindard,Căci razele de soare … Citește mai mult
Departe, cine știe în ce oraș ploiosCu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –.Departe.. cine știe în ce oraș ploios..Cu fruntea sprijinită pe degetele paleÎn ochii tăi, străino, aduni melancolieRăsfrângi tristeți de toamnă în lacrimile tale –.Cum stai așa.. cu fruntea în degetele pale..Afară plouă.. plouă.. și vântul … Citește mai mult
La Pontul-Euxin, sub firmamentulEtern al dăruirilor totaleÎn foșnet de covoare și taftaleȘi-au potolit furtunile torentul.Trecutul calcă treptele fataleȚinându-se de mână cu prezentul.De-aici începe, magic, orientulCu feeriile-i transcedentale.Majestuoase falduri și danteleRăsfrâng și leagănă ciorchini de steleÎn ritmuri andantine și alegre.Pe sub ferestre-mi urcă și se lasăCu sfâșieri și lene de mătasăImensul fâșâit al Mării Negre.
Drumet din cine știe ce locuri depărtate,În ochii lui albaștri purtând întreg seninul,La porțile vrăjite s-oprește pelerinulȘi-ascultă largul vuiet ce vine din cetate.S-oprește și ascultă, și tremură străinulDe ce îl roade teama și inima îi bateAcuma când ajuns-a la porțile visate?De ce nu trece pragul cetății beduinul?.Să intre?Nu!Îi e fricăOrașul poate-l minteȘi nu-i cum îl … Citește mai mult
Regele Carol al II-lea și statuia lui Carol I, reprezentat călare și fără chipiu.Când unu-i mort și altu-i viu,Eu din dilemă astfel scap:Prefer pe cel fără chipiuAcelui fără cap.
Paris, 1909 (Poemele singurătății).Din valurile nopții alene se desfășăImensa metropolă în palidele zori;Conturele sunt clare, iarSena uriașăAlbește-n revărsarea metalicei colori.Se-nalță din adâncuri a soarelui luminăȘi arbori, turnuri, case, le-mbracă-n alb și roș.Orașul se deșteaptă: un șuier de mașinăRăsună de departe ca glasul de cocoș.Se-mprăștie deodată a razelor splendoareIar fumul negru pare un nobil curcubeu:Superb se … Citește mai mult
Sunt ultimele roze, Septembrie, și suntCădelnițări de smirnă îngemănate-n vânt;Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,Încet-încet acopăr grămada de trifoiȘi calomfir sălbatec și iarbă colilieÎn parcul plin de urne și de melancolie.Septembrie cu roze de aur s-a gătitCu roze înflorite, ce scad în asfințit,Ca să renască mâine … Citește mai mult
Pe obrazul stins, pe mâna-i slabă,Pe ochii triști din cale-afarăȘi-a pus pecetea neînduratăPierduta vieții primăvară.Se scoală-ncet… aprinde lampa…Mai plină-i casa și-i mai bună,Iar ploaia pare că-i un cântecCe din adânc de vremi răsună…Un cântec trist și fără vorbePornește-n dulcea înnoptareȘi lampa cântă, lampa plângePovestea unei vieți amare.Iar acul, ochii și luminaȘi ploaia care-n geamuri bateUrzesc … Citește mai mult