Acum când pleci și când melancolia
Se lasă grea, mai grea ca o durere,
Înconjurat de umbră și tăcere,
Uitat de toți, aș vrea să-mi uit solia.
O, trecătoare vise efemere,
V-am cunoscut de mult zădărnicia;
Statornică-i doar nestatornicia,
Iubirea? Jurămintele? Himere!.
Aleargă trenul, crească depărtarea,
Vor trece anii, va veni uitarea
Și liniștea care împacă toate.
Te du spre fericitele-ți destine!
Când primăvara va muri în tine,
Tristețea mea, vei înțelege-o, poate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și tristețe profundă în urma unei despărțiri. Vorbitorul reflectă asupra efemerității viselor și a naturii schimbătoare a iubirii, căutând alinare în trecerea timpului și uitare.