Sunt drumuri albe, luminate,
Şi verzi coline-n calea ta,
Te cheamă vii înciorchinate,
Fântâni de-azur.. Nu le-asculta!.
Pe drumul drept, mergi înainte –
Aruncă-ţi umbra-n asfinţit ;
Sub paşi ai lespezi de morminte,
Colea un templu mistuit.
Nu te opri! Nu vezi ghirlanda
De trandafiri şerpuitori?
Trecutul şi-a primit ofranda
Şi pe ruine cântă flori..
Spre piscul îndrumării tale
Te du, ferit de amăgiri ;
De ţi s-a pus amurgu-n cale
Sfâşie-i pânzele subţiri.
Se lasă noaptea grea, de piatră..
Un codru creşte. Nou decor.
S-aud hienele cum latră :
Nu le-asculta sinistrul cor!.
Se-aprinde ochiul de balaur
Şi lupi ţâşnesc – nu te uita ;
Aşteaptă! Zorile de aur
Încununa-vor fruntea ta!
Sensul versurilor
Piesa încurajează ascultătorul să persevereze pe drumul său, ignorând distragerile și obstacolele. Îndeamnă la încredere în viitor și la depășirea momentelor dificile, amintind că zorile vor încununa eforturile.