Alcătruire de cuvinte românești,
Îți văd prin veacuri inedita bogăție.
Întinerind, pe zi ce-mbătrânești,
O, grai din viitor, mărire ție!
Din aurora, magic te-arătai,
Ai preschimbat bordeiele-n palate.
Te văd cum gloriosul drum ți-l tai,
În falduri de sonorități catifelate.
Carpatul ți-a fost leagăn și amvon,
Recolte minunate, îți destina.
Vestigiul dac și farmecul slavon,
Înfipte-n armătura ta latină.
Călugărul elin și vajnicul cazac,
Stambulul și Parisul te-altoiră.
Supreme deveniri în tine zac,
Clamori de corn, înfiorări de liră.
Mărire ție, grai de viitor!
Superbe minți se vor scălda în tine.
Ai fost un lac – ești valul curgător,
Ești fluviul impetuoaselor destine.
Alcătruire de cuvinte românești,
Atâtea năvăliri te fecundară!
Întinerind pe zi ce-mbătrânești,
Eu te visez proteică și lapidară!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus limbii române, celebrând bogăția, evoluția și frumusețea ei de-a lungul timpului. Se evidențiază influențele istorice și culturale care au modelat limba, precum și rolul ei în identitatea națională.