Victor Eftimiu

Victor Eftimiu – Copilărie

de

Când văd pe maidane copiii zvârlindCu grele buhoaie în rontul de bile,Sau alţii, ochind în arşice cu ichiuri de plumb,Sau alţii, cercându-şi norocul la groapa cu nuci.Când văd pe maidane copiii zburdând,Sărind şi ţipând sau râzând ca nebunii,Mă prinde-o tristeţe adâncă şi-o milăDe cel care-am fost altădată – copilul.Mă văd printre dânşii sfios, visător,Cercându-mi zadarnic … Citește mai mult

Victor Eftimiu – Sanatoriu

de

Și noaptea doarme liniștităȘi n-o trezește un ecouGhețarii albi, în auroraSunt galbeni ca un aur nou.Ca niște clopote de aurRăsună lung, răsună grav,Și cântă imnurile vieții,În ochii tristului bolnav.Și pe când clopotele viețiiVibrează-n sufletul sonor,Fecioarele cu mâini de cearăSe roagă palide – și mor…

Victor Eftimiu – Nu Le Asculta

de

Sunt drumuri albe, luminate,Şi verzi coline-n calea ta,Te cheamă vii înciorchinate,Fântâni de-azur.. Nu le-asculta!.Pe drumul drept, mergi înainte –Aruncă-ţi umbra-n asfinţit ;Sub paşi ai lespezi de morminte,Colea un templu mistuit.Nu te opri! Nu vezi ghirlandaDe trandafiri şerpuitori?Trecutul şi-a primit ofrandaŞi pe ruine cântă flori..Spre piscul îndrumării taleTe du, ferit de amăgiri ;De ţi s-a pus … Citește mai mult

Victor Eftimiu – Bătrânele Oxigenate

de

Bătrânele oxigenateCu gura plină de metalSlujeau de mult, orizontalÎn temple zilnic profanate.Acuma, cu pensionari,Mai joacă poker prin familii:Lolotte, Clare și Emilii,Lucind prin timpii seculari.Locotenenți din depărtări,Lipsiți de șapte ani de-acasă,Respectuos le plimbă, ca săÎnvețe bunele purtări.Cu gura plină de metalBătrânele oxigenateLe spun de frumuseți fanateȘi fete moarte la spital.

Victor Eftimiu – Sonet

de

Acum când pleci și când melancoliaSe lasă grea, mai grea ca o durere,Înconjurat de umbră și tăcere,Uitat de toți, aș vrea să-mi uit solia. O, trecătoare vise efemere,V-am cunoscut de mult zădărnicia;Statornică-i doar nestatornicia,Iubirea? Jurămintele? Himere!. Aleargă trenul, crească depărtarea,Vor trece anii, va veni uitareaȘi liniștea care împacă toate. Te du spre fericitele-ți destine!Când primăvara … Citește mai mult

Victor Eftimiu – Cu Morile de Vânt

de

Cu morile de vânt, cu DulcineeaLuptând, iubit, cumplit, dar fără ură.Apoteoză anii mei trecură,Îmi știe universul epopeea.Cu zâmbetul pe frunte și pe gură,Am adorat, am preamărit femeia.O, tu, ce mi-ai rămas o viață, feeria,Înseninează trista mea figură!Am ocrotit orfanul și lăuza,Și dacă o nălucă-mi fuse muzaȘi Rozinanta mea de-a fost mârțoagă,Răspundeți voi, ce-n glume și … Citește mai mult

Victor Eftimiu – Copil Rău

de

Vreți să știți copilul răuCum arată? Luați aminteCă vă fac în trei cuvinteChipul său. Mai ieri, Gavrilă,Fără nici un pic de milăCum era pornit pe sfadă,A tras mâța rău de coadă,Altă dată c-un pietroi,A rupt lala la rățoiȘi-n razorul de la poartăA zvârlit cu apă fiartăPeste flori,Veștejindu-le din zori. Tot așa ca pe-o nimica,Sfarmă cuiburi … Citește mai mult

Victor Eftimiu – De Ce Mă Poartă Vechiul Dor

de

De ce mă poartă vechiul dorSă trec din nou neștiutor,Pe drumul unde pașii ei,Zdrobiră frunzele de tei?Cobor când soarele-i în apusPetrece ziua ce s-a dus,Când peste tot neștiutor,Tresaltă frunzele — și mor.E galben câmpul. E uscatFrunzișul galben aninatDe-asupra tristelor alei,Ori sfărâmat sub pașii mei….E mult de-atunci… Așa gemeaAcelaș vânt în urma mea,Aceleași ramuri mari de … Citește mai mult

Victor Eftimiu – Serenadă

de

Deschide fereastra, iubito,Apari în balconul cu floriMai albă ca florile albe,Mai blondă ca blondele zări.Colane de perle se-nșirăPe cerul albastru și clar,Deschide fereastra, iubito,Să-ți dau toată noaptea în dar….Zefirii prin ramuri s-alungă,Parfume în noapte plutesc,Adaugă nopții parfumulȘi farmecul tău pământesc.Cântarea pe strune suspină,Balconul rămâne pustiuDeschide fereastra, iubito,Căci mâine va fi prea târziu…