Sylvia Plath – Maci de Iulie

Maci delicați, firave limbi de infern
Ați putea să răniți?
Scânteiați. Nici nu pot să v-ating
Mâinile-mi trec peste voi. Nu mă ardeți deloc.
Și-ostenesc privindu-vă lung
Cum sclipiți tremurat și roșu ardent, ca al gurii contur.
Un contur abia sângerând.
Cu petale puțin sângerii!
Înăuntu-s esențe ce nu pot s-ating.
Pe unde vi-i opiul – capsule de vis?
O, de-aș putea sângera sau dormi!
Or gura mea s-ar mărita c-o rană ca aceasta!
Licoarea voastră să se prelingă-n mine, prin cupa de cristal,
Să mă adoarmă, să m-amorțească.
Dar incoloră. Incoloră..
Poppies in july.
Little poppies, little hell flames,
Do you do no harm?
You flicker. I cannot touch you.
I put my hands among the flames. Nothing burns.
And it exhausts me to watch you
Flickering like that, wrinkly and clear red, like the skin of a mouth.
A mouth just bloodied.
Little bloody skirts!
There are fumes I cannot touch.
Where are your opiates, your nauseous capsules?
If I could bleed, or sleep! –
If my mouth could marry a hurt like that!
Or your liquors seep to me, in this glass capsule,
Dulling and stilling.
But colorless. Colorless.