Versuri corectate și adnotate
Rotundul ochilor între catarge.Animal scânteietor pleoapavâsleşte în sus,eliberează o privire.Iris, înotătoare, fără vise şi mohorâtă:cerul, cernit ca o inimă, trebuie să fie aproape.Pieziş, în ciurul de fier,aşchia afumată.Pe luminăghiceşti sufletul.(Să fi fost eu ca tine. Să fi fost tu ca mine.Nu stăteam noisub un alizeu?Suntem străini.).Ţiglele. Peste ele,aproape unele de altele, cele douărâsete cernite ca … Citește mai mult
Negru lapte al zorilor seara îl bemla amiază îl bem dimineața îl bem noapteal bem și bemsăpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scriecând seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margaretael scrie și iese în fața casei și stele scânteie el fluieră … Citește mai mult
Laptele negru din zori îl bem când e seară,îl bem la amiaz’, îl bem și la noapte,îl bem și îl bem.Săpăm o groapă-n văzduh și nu va fi strâmtă.Un om stă în casă, se joacă cu șerpii și scrie,el scrie-n amurg în Germania: Aurul părului tău, Margareta.Scrie și iese în prag, scapără stelele-n cer, el … Citește mai mult
Zadarnic pe geam pictezi inimi:prințul tăceriistrânge ostași, jos, în curtea castelului.Flamura sa o-nalță-n copac – o frunză, de-azur când e toamnă;împarte oștirii iarba tristeții, florile timpului;cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între ceteînfășurat în manta ce cândva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe … Citește mai mult
Cornii infernului, în măslin expirați:Suflat-au aer prin inima ce, goală, striga?Dormea el dulce, oare, peste noi, îmbrățișați?Pomu-l binecuvânți, iadu-l stingem așa?Cândva, când am serbat întunecimea toată,el a venit la noi în abis și-a cântat.Acum, când cornii-nghețați l-au cuprins, pe datăel, tremurând pe deal, s-ațipim ne-a lăsat.Putem noi limpezi, când încep incendiile,la tine, pribeagule măslin, urca?Pentru … Citește mai mult
Căderea zăpezii, din ce în ce mai densă,are culoarea porumbelului, ca ieri,căderea zăpezii, ca şi cum ai dormi încă.Alb aşternut până departe.Într-acolo, fără sfârşit,urma de sanie a celui pierdut.Dedesubt, îngropat,ceea ce îi doare atât de mult pe ochi,se acoperă,deal împrejurul dealului,nevăzut.Pe fiecare,dus acasă în Azi al său,un Eu alunecat în muţenie:înlemnit, un ţăruş.Acolo: un sentiment,suflat … Citește mai mult
Nimeni nu plămădește iarăși din lut,nimeni nu ne descântă nisipul.Nimeni,Slăvit fii, Nimeni.De dragul tăuvisăm înflorirea spre tine.Nimiceram, suntem, vom fi,înflorind vom rămânetrandafirii nimănui.Cu sufletul în lumină,cu urma pustie a nisipului în cer,cu coroana, înroșităde aprinsul cuvânt ce-l cântămdeasupra, o! deasupraspinului.
Cel ce inima-și smulge din piept, trandafirul atinge,a lui sunt petala și spinul,lui îi așterne lumina pe talger,lui îi umple paharul cu adieri,lui îi susură umbrele dragostei.Cel ce inima-și smulge din piept și-o zvârle înalt,nimerește la țintă,piatra cu pietre ucide,lui orologiul sângele-și sună,lui vremea, din palmă, ceasul îi bate,cu mingi mai frumoase se poate juca,și … Citește mai mult
Respirația nopții îți este cearșaf, lângă tine se culcă-ntunericul.Ți-atinge lin glezna și tâmpla, la viață și somn te trezește,te urmărește-n cuvânt, în dorință, în gând,el doarme ca oricare din voi, în afară te scoate, momindu-te.Îți piaptănă sarea din gene și-apoi ți-o servește la masă,orelor tale le-ascultă nisipul și-n față ți-l pune.Și ceea ce el cu … Citește mai mult
Ce tu țesut-ai din ceva ușor,Eu port în cinstea pietrei.Când țipetele-n beznă leTrezește, ele adie.Ades, când am a mă bâlbâi,Face uitate falduri,Și cel ce sunt îi iartăCelui care-am fost.Dar Domnul haldelorÎși bate ne-nțeleasa tobă,Și cum un fald cădea,Întunecatul fruntea o-ncrețește.