Paul Celan

Paul Celan – Tenebre

de

Suntem aproape, Doamneaproape și mână în mână.Mânuim deja, Doamneghearele noastre ascuțite și puternicetrupul fiecăruia dintre noi a fosttrupul tău, Doamne.Roagă-te, Doamne,roagă-te nouăcăci suntem aproape.Vânt-strâmbi am mers acolone-am aplecat peste scorburi și canalecăutând mântuirea.Spre a ne spăla păcatele am fost acolo, Doamne.Era sânge, asta eraîn asta ai ales tu să ne speli, Doamne.Sânge strălucitor.El ne-a arătat … Citește mai mult

Paul Celan – Noptatec Răsfrânte

de

Pentru Hannah și Hermann Lenz.Noptatec răsfrântebuzele florilor,crucis și pieziș,trunchiul molifților,mușchiul încărunțit, piatra surpată,trezite la zbor nesfârșitciorile pe ghețar:.acesta-i țărmul unde-odihnesccei pe cari i-am ajuns:ei ora n-o vor numi,fulgii n-or număra,apele nu vor urma la zăgaz.Ei stau în lume răzleți,fiecare cu noaptea sa,fiecare cu moartea sa,crunt, descoperit, brumatde preajmă, de depărtare.Ei plătesc datoria ce le-anima obârșia,ei … Citește mai mult

Paul Celan – Taina Ferigilor

de

În bolta săbiilor se privește inima-nverzită a umbrelor.Strălucitoare sunt lamele: cine nu șovăie-n moarte înaintea oglinzii?.Aici se mai toarnă-n ulcioare via-ntristare:Floral se întunecă, nainte s-o bea, de parcă apă n-ar fi,de parcă-ar fi o margaretă aici, care-ntrebată-i despre obscura iubire,despre mai negrul pat pentru lagăr, despre părul mai greu..Aici însă-au grijă numai sclipirile fierului,iar un … Citește mai mult

Paul Celan – Stigmat

de

Noi nu mai dormeam căci ne aflam în ceasornicul întristăriiși-ndoiam acele ca pe nuiele,și ele se repezeau înapoi și biciuiau timpul până la sânge,și tu vorbeai crepuscul crescând,și de douăsprezece ori am spus tu nopții cuvintelor tale,și ea se ivi și deschisă rămase,și i-am pus în poală un ochi și ți l-am împletit pe celălalt … Citește mai mult

Paul Celan – Erau Nopți

de

Erau nopți când mi se părea că ochii tăi, cărora le desenasem mari cearcăne portocalii, își aprind din nou cenușa. În acele nopți ploaia cădea mai rar. Deschideam geamurile și mă urcam, gol, pe pervazul ferestrei ca să privesc lumea. Copacii pădurii veneau înspre mine, câte unul, supuși, o armată învinsă venea să-și depună armele. … Citește mai mult

Paul Celan – Corona

de

Toamna-mi mănâncă frunza-i din palmă: suntem prieteni.Vremea din nuci o cojim şi-i învăţăm să se ducă;vremea se-ntoarce în coajă.În oglindă-i duminică,în vis este somn,adevăr gura grăieşte.Ochiul meu se apleacă spre sexul iubitei:noi ne privim.Ne spunem ceva de-ntuneric,ne iubim ca mac şi memorie,dormim ca vinul în scoici,ca marea în raza de sânge a lunii.Stăm la fereastră … Citește mai mult

Paul Celan – Țărm

de

Hai, soră, prin beznă și-mparte pomeziși albelor vieți și gurilor mute.Din bolu-ți în care ești val, precum crezi,sticlirea o beau din recife pierdute.Golită e scoica și vâsle-s uscate,iar cel părăsit de pământ se îneacă.Albastru-n ostrov a pierit astăzi, frate,dar sufletu-ncearcă prin alge să-și treacă.Când clopotul sună mai straniu, în unghi..Balsamul de-adânc mă lovește, străine..Pe cine … Citește mai mult

Paul Celan – Marianne

de

Fără liliac îți este părul, iar chipul tău cel din sticla oglinzii.Dintr-un ochi într-altul norul trece întocmai Sodomei spre Babel:precum frunzișul de piatră spulberă turnul și cum mai spumegă crângul de sulf.Apoi îți zvâcnește un fulger în jurul gurii – acel ascunziș cu așchii de vioară.Cu dinți de zăpadă mânuiește unul arcușul: O, mai frumos … Citește mai mult