Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi
îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.
Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
și ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un moment de tristețe și acceptare a sfârșitului unei relații. Imaginile poetice sugerează o despărțire inevitabilă, contemplată într-o atmosferă melancolică și introspectivă. Versurile explorează sentimentele de gol și final, dar și amintirea frumuseții trecute.