Versuri corectate și adnotate
Înțelesul unei zile ca asta, în care nici n-am intratîn încăperea cu multe cărți pe care să le deschidla întâmplare, să citesc câteva rânduri – (și un soare lichid,adică de înserare de vară, să lumineze întunecatimaginea mea lăuntrică, în care să fie vorba de ea).deci, n-am făcut aceste mișcări ale joculuimeu, pe care îl joc … Citește mai mult
Gleznele unei ființe — obsesia ta de demult, când îțispuneai că se poate agăța de tine — mușcându-te — timpul caree câinele păzind spațiul trecerii tale până la o altă făptură — și-țiși spuneai că și pe ea — făptura asta — o poate apuca de gleznă,cu încredere, (încrederea dușmanului dintotdeauna al tău, care știe … Citește mai mult
Nopțile de iarnă, în copilărie – cu plapuma ridicatămult, peste obraji – și obrajii în pernă – și atâta de bine, știindcă afară e viscol, zăpada izbind moale în geam –și înăuntru, întunericul cald – și somnul pufos,ca o zăpadă caldă, răsfrântă în oglinda lăuntrică,unde credeam că se vor răsturna mereu toate cele de afară,să … Citește mai mult
Așadar, nu există singurătate,suntem întotdeauna mai mulți – în noi înșine,oriunde ne-am duce – și oricât i-am implorape ceilalți să aibă milă de singurătateavreunuia sau altuia dintre cei ascunși, pândind,în noi.Sigur, mai ales, când ne rugămde cei de alături și când desfacem în fața lor,ca pe un sul cu scriere rotunjită,ceea ce noi numim singurătate … Citește mai mult
Și totuși îmi amintesc – într-o dimineață ca asta de acumAm fost într-un oraș până atunci necunoscut – m-am dusPe o stradă, undeva la o periferie, într-un loc sufletesc adusDin spate, ca o pisică speriată – și acolo, în fumDe iarnă cu cețuri nedeslușite, am stat în picioareLa o masă înaltă, și mi-am făcut socotelile … Citește mai mult
Funambulescă, pe de altă parte, închipuire,să crezi că ai putea o veșnicie trăiîntr-o pădure de mesteceni – și asta în vremeaîncremenită a unei singure dimineți. Asta însemnândcă n-ai să mai vezi niciodată oasele mici ale glezneivreunei făpturi tinere oprită, așteptând,printre case înalte – și abia ivindu-se prin mătase –(și tu, plimbându-i-te ei prin față, și … Citește mai mult
O, dar obsesia mea se poate face o roată care seînvârtește-ncet, legănată de vânt, și se agață de ea amintiri, și când ajung sus,fac semne cu mâna – și altădatăneputința mea este un zid prăbușit– cum am văzut de demult pe o stradă necunoscută– și vreau să mă opresc alături, cu o cutăde nedumerire pe … Citește mai mult
Minunat – el ne trimite o carte a înțelepciunii, unde sunt strânși laolaltă mai ales cei din generația a doua a căutătorilor noptatici – și dacă noi o deschidem, putem poate găsi explicația – și o deschidem – și citim căfantasmagoriile vesele se risipesc treptat sub cerul imens înstelat – și stăm și ne gândim … Citește mai mult
Așadar, indiferența ei e o privire rotundă, un lac cum le făceaacela, și spunea că dacă pământul ar putea privi cu apele iezerelor stelele ar fi mai aproape – și pe fața lui nemișcată și limpede (întocmai ca pentru o plimbare romantică sub cerul senin –dar unul din ei, chiar dacă o privește în ochi … Citește mai mult
Acum foarte mulți ani a scris o nuvelă în care e vorbade o fată cu mișcări liniștite – el o însoțeanoaptea spre casă pe bulevardul foarte larg, atât de largîncât, în plin oraș, se vedeau stelele deasupra – (se răsturnaustelele – el îi spunea – iată, Aldebaran. Și dacă ea-l întrebacare anume din fulgurările acelea … Citește mai mult