Mircea Ivănescu – Imaginea Veche

O imagine foarte veche – e ca și cum ai deschide o cartepe care o știai de demult, atâta de bine,să mai privești acolo o gravură cu o ființă mult aplecatăspre o lumină scăzută – în fața cutiei prelungia aparatului de radio – cu lampa lui micăaruncându-i pe obraji o luminiscență încetsfâșiată – și dintr-un … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Virginia Woolf

Straniu – ca în copilărie când mă gândeam ceciudat ar fi să-mi pot spune vreodată, fiind înpreajma unei ființe, spre care să-mi ridic ochii,așa – uite, că în închipuirile mele, ea spuneasta, și eu, tocmai asta știu – și îi pot răspunde, să-i spun.De aici, mai departe, deci ea vine la mine, cum stau în … Citește mai mult