Mircea Ivănescu – Inserare de Amiază

Înfrântă lumina, și obsesiile mele, demult,răsturnate într-o lume a sunetelor închisepe ziduri oarbe, la care să stau privind, fără vorbe,și fără puterea de a le mai urmări sunetele sparte.Destrămări ale timpului, și care să-mi șerpuiască urâtde sub degete – și chinuitoarea lumină de atunciacuma însemnând altceva – destrămarea imperialăa timpului când privești o ființă, și … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Vorbe, Vorbe, Vorbe

Trebuie alese vorbele cu grijă,Vorbele lasă urme – îți aminteștiMai târziu de ele – așa cum și pașii rămân în zăpadă,Trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de ușorSă știi să așezi vorbele unele lângă alteleSă însemne ceva – ceva ce nu se mai așeazăDeloc exact peste ce știi tu cu adevăratCă e în tine … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Miopie

Seara ea îmi spune – astăzi mi-a ghicit în cafeaÎnsăşi Suzana, şi-mi povestea cum fuge un bărbatCu ochii rotunzi, bulbucaţi, după mine – să însemneasta că e un bărbat cu ochelari? (eu îmi scotrepede lentilele de pe nas şi suflu în eles-alung ispitele) dar mai pe urmă –spunea Suzana (povesteşte ea mai departe),se face o … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Zice Cummings Că Străzile Ar Întineri în Ploaie

E o minciună, străzile nu se fac tinere în ploaie — cel mult dacă e o ploaie cu soare după-amiază târziu, și când mergi prin mijlocul străzii — și e auriu cadrul când îți ridici ochii către vreo față (prin șiroaiede lacrimi privită prin ochelarii care nu se udă, precum parbrizul taxiului, cum ai mai … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Falsa Evanescență

Dispar tot felul de lucruri în jurul nostru – și sentimente,și ființe – și noi, cei care stăm la mijloc, și ne uitămcum pier, și lasă goluri, și cum golurile se umpluca niște sticle, cu amintiri care iau forma acestor goluri,adică a acestor sentimente pierdute (sau numai o aparențăa acelor ființe care au pierit – … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Noapte

În unii dintre noi, când ne întoarcem cu spatelela ceilalţi, există o terasăspre mare – doar foarte rar mai ieşim noapteasă privim marea care urcă pe podeaua de scânduri şi lasăalge acolo – căci ştim că atunci ne-mpiedicămde crabi – (unii din ei ne-ar putea apucade picior – dar este o muşcătură întoarsăspre alte înţelesuri … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Anul În Scădere

Toamna, desigur, poate să fie ca într-o imagine coloratădintr-o revistă lucioasă (o reclamă pentru țigări,în care ți-ar face plăcere să mergi, pe sub arbori imenși,cu focuri mici pâlpâind deasupra, nefirești, și prin iarbăalunecă, asemenea unui șarpe rotund, pisica).Toamna e bine să ieși până în fundul grădinii,și să pândesti șopârlele pe zidul fierbinte de soare,și dacă … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Animale Heraldice

v Innoppeanu se plimba de mână cu un animal ciudat-e un pisicâine, care pe câmpul heraldicse exprimă prin l***a ridicată spre cerul balticși prin gestul cozii înălțate într-un întortocheattirbușon. lui v Innoppeanu îi placesă umble cu pisicâinele lui-pe nume Benone-și uneori să-l și fluiere-căci pisicâinele este afonși trebuie de mic deprins cu modulațiile. îi faceplăcere … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Spre Amiază în Orașul Vechi

S-a făcut frig — mergi pe stradă prin vânt,într-o dimineață fără lumină — (de parcăs-ar fi întors vremea când, bolnav, ieșeai rar din casăși străzile îți erau străine, ca într-un orașprin care treci doar — nu este viața ta —ai să te întorci dincolo, și străzile acestea au să-ți rămânădoar amintire —) mergi pe stradă, … Citește mai mult

Mircea Ivănescu – Dimineața În Orașul Vechi

O dimineață moartă, sunetele înăbușiteÎn covorul gros, printre mese pustii – și lumina scăzută,În afară cenușie – dar n-a început încă ploaia –(Să cobori din camera de hotel, undeva, lângă gară,Și să te plimbi, într-o dimineață ca asta, pe străziPe unde n-ai mai umblat niciodată – și lumina cenușie,De ploaie care n-a început încă – … Citește mai mult