Versuri corectate și adnotate
În ochii tăi frumoși și calmi văzurăsetoșii ochi ai mei nu o himeră,ci pe Acela care ne conferădoar prin iubire propria-i natură.De n-ar avea divina Lui măsură,le-ar place frumusețea efemeră,dar sufletul nu vrea iluzii, sperăuniversala frumusețe pură.Eu zic: pe cel etern nu-l linișteștece-i muritor, nici haina străveziea timpului, ce-n tâmple se reflectă.Trupescul dor ce sufletul … Citește mai mult
Ca flacăra sub vânt, orice virtutece-ntâi de toate-I cerurilor dragă,pe cât lovită-i, pe atât se-ascute.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Prin doamna-mi aspră și frumoasă-aparecel bun frumos, cel rău urât; de-aceemă-întreb care femeie,ca eu de ea, n-o arde după mine?Cum prin predestinareîn ochi am o scânteiece deslușește ce-i frumos și bine,spre-a se-ncontra pe sine,ea, dur, să zic mă-ndeamnă:– Din suflet vine chipu-mi fără viață. –Căci dacă-un pictor când pictează-o doamnăpe sine se-ncondeie,ce-o face ea când … Citește mai mult
Spre-a fi mai vrednic, de-acest dar minune,de prietenia voastră ideală,gândeam, înaltă doamnă, în greșeală,netrebnic, să răspund cu pasiune.Dar n-am putut virtuții mele spunesă urce pân’ la voi, fără sfială!Îmi cer iertare pentru îndrăznealăși trag din rătăciri înțelepciune.Greșesc acei ce cred că egaleazăplăpânda mea vremelnică lucraredivinul vostru har, plouând ca norul.N-ajung știință, artă, minte trează:un dar … Citește mai mult
De caută-nainte,gândirea mea semeațăîmi mai promite-o viațăce nu-i a mea. O, gândule, nebune!Pierd un prezent fierbinteși-alături morții viitoru-apune…Pentru un chip-minune,ard mort sperând să mai renasc o dată,trăind o viață ce nu mi-a fost dată.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Deși-am ars mult într-a iubirii vale,cenușa-mi stinsă nimeni n-o mai scurmă;durerile-mi din urmăfără de moarte azi ar fi mortale.Cu flăcările saleiubirea când mă-ncinge, sper cu-ardoare în ziua-mi ultimă – întâia-n pace…Căci nu am altă cale,nici altă apăraredecât, de moarte, -o moarte mai vorace.Atâta știu: se desface,prin moarte, moartea… Ajutorul pestedă două morți cui moartea viață … Citește mai mult
Acel ce timpul din nimic creat-a,nu înainte de-a ne da vieți nouă,i-a dat – dar mai întâi i-a frânt în două –un soare-aprins şi luna-nvecinată.Lăsă norocul, iară sorții roata,a pus hazardul în plămada-mi nouăşi m-a dat nopții! Ca doi stropi de rouăne-asemănăm! Aşa mi-a fost lăsata..Şi mă imit, ca noaptea fără stelece-i neagră pe cât … Citește mai mult
Nu pot gândi la Tine și în fațăsă nu-mi apară-nchipuirea morții,prin care arta piere, pier și genii.Dar de mai viu, cum alții cred, în viață,viață voi da artei, urmând sorții,slujndu-Te prin multele-mi smerenii.
Făcut-a bine când v-a dat naturacruzime pe măsura frumuseții:unind contrarii, afli liniștirea.Lăsați, de-aceea, un moment figurasă-mi îndulcească chinurile viețiiși să trăiesc, în fine, fericirea…din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Cu toate că splendorile-ți celestele-arăți aici în chipul de femeie,plăcerile-ideemi-s mici; de el nimic nu mă desparte,căci sufletului estegreu drumu-abrupt și strâmt, ducând departe…Viața mi se-mparte:dau nopții gândul, zilei adorarea,că mintea n-are timp la cer să-aspire.Eu prin destin am partede-a-ți admira splendoareași nu să-nalț aprinsa mea simțire,decât când sacrul sirem-ar trage sus prin har sau … Citește mai mult