Michelangelo

Ciocanu-mi aspru, grosolana daltăsculptează omenească-nfățișaredar pietrei viață-i dă artistul caremișcat e de-o voință mai înaltă.În cer e-un altul ce pe sine saltăși pe splendori din proprie mișcare,și cum ciocanul din ciocan apare,el le făcu pe toate, laolaltă.Azi cel ce mă cioplea, spre bolta mutăsui… Ori știm că-i tare-o loviturăpe cât ciocanul urcă… Dacă bunul.atelier divin … Citește mai mult