A sufletului boare
de-i scris în trupu-i dulce să revină,
salvat ori osândit, precum se spune,
în iad va fi durere mai puțină,
căci tu, cu-a ta splendoare,
luci-vei pentru toți ca o minune…
în caldă-afecțiune
și dulce îngrijorarea
ce-ți port, de te-ai urca la cer, mai slabă
va fi de Dumnezeu îmbucurarea,
dacă și-acolo-apune
oricine, cât ești corului podoabă!
Inima mea – mai roabă,
acolo unde-a ogoi durerea-i
mai mult decât a micșora plăcerea.
Din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și adorație față de o persoană considerată o minune. Vorbitorul își exprimă îngrijorarea și afecțiunea, sugerând că fericirea divină ar fi mai mică decât prezența acestei persoane, chiar și în cele mai înalte locuri. Inima sa devine roabă, găsind alinare în durere mai mult decât în plăcere, dedicându-se complet acestei iubiri.
