Versuri corectate și adnotate
Când ochii îţi colindă,o, doamnă, către mine,în ei mă văd prea bine,cum tu-ntr-ai mei te vezi ca-ntr-o oglindă.Ai tăi pot să-mi cuprindăa vârstei mele chinuită stareşi-ai mei pe tine ca pe-o stea lucioasă.Dar bolta-i suferindă,în ochi frumoşi văzând diformitateşi-n ochii mei urâţi, o, preafrumoasă;iar fapta-i nemiloasă:că-n inima amarăsă treci ai mei te lasăşi-ai tăi mă … Citește mai mult
Ca frumusețea ta să reînvieÎn altă doamnă, nu atât de dură,Eu rog s-adune veșnica naturăTot ce prin vreme îți răpește ție,Și tot ce-n chip ai sfânt și armonieSă treacă-n altă nobila figurăȘi-Amor celestul, ce de noi se-ndură,În inimă să-i toarne duioșie.Și-adune cerul multele-mi suspineȘi lacrimile, dându-le-n tăcereCui va iubi-o iar cu disperare.Acela doar, născutul după … Citește mai mult
Ce n-a promis?! O oază,frumoasa doamnă crudă,că alerg și azi fără trudă,deși-s bătrân, la cel ce-am fost odată.Dar moartea cum se-așează,pizmașă și zăludă,între privirea-i dulce, și-a mea îndurerată,pot arde-n scurta datacând uit de neîndurătoarea moarte.Dar prinde să mă poarteîndată gândul unde lui i-s sorții,că focu-mi dulce-l stinge gheața morții.
Când se iubesc doi oameni în tăcere,încât destinul ce-ntre ei se-mparterănind pe unul, altul e pe moarte,şi-n două inimi caste stă o vrere.şi când, eternizat, un suflet ceredin două trupuri zbor spre cer, departe,când c-o săgeată două piepturi sparteaprinde-Amor cu tainică putere.şi când ei speră cu înfrigurareîntr-un sfârşit comun şi, peste-aceste,iubindu-se, nu se iubesc pe … Citește mai mult
Pe cât eu mă urăsc și fug de mine,pe-atât, sperând, alerg la tine, doamnă:vecinătatea-nseamnăsă-nfrâng în suflet temerea de sine.Căci bolțile senineîn ochii tăi, înalții,promit izvorul mântuirii vrute:adesea văd eu bine,dacă-I privesc pe alții,că ochii fără suflet n-au virtute.Lumini nemaivăzute!Sau de le văd, prilejur’le-s prea rare,atât de rar că-aproape sunt uitare.din Poezii, traducere de C. D. … Citește mai mult
Ce-i trebuia splendorii tale sfinte,vins, cu funii lungi să mă mai lege,cât timp, se înțelege,la o privire i-am și căzut pradă?Dureri prea mari, altminte,ușor fac slaba inimă să cadă.Dar cine-ar sta să creadăca sub privirea ta dumnezeiascăun lemn ars poate să reînzeverzească?
Amor, tu moartea, straja,mi-o izgonești din minteși sufletul, fierbintemi-l faci, că fără – mult mai bine-mi pare.Căzut e fructul și uscată-i coajaiar el, ieri dulce, azi amar îmi pare;ba încă-i tulburarea orelor din urmă:prea scurt răstimp, placer infinită…Grozavă-nspăimântare:târzia milă curmăun trup bătrân, plăcerea e rănităși, totuși, mulțumități-aduc… O, tu ucizi aparte:mai mult prin milă, mai … Citește mai mult
Îmi ții ferice spirit, cu ardoare,în viață inima bătrână, morții,și mă slăvești, tu, ce prin voia sorțiidomini mai nobili, bunuri și splendoare.Ieri ochilor, azi minții alinareaduci, cum n-aduc vii și nici morții,încât sperând, mă duci în fața porțiide zbucium și dorinți izbăvitoare….Găsind cel ce în numele-mi cuvântă,în tine, printre griji, bunăvoință,îți mulțumește mâna care scrie.Căci … Citește mai mult
Că sufletu-mi desprins e viu, nu zace,dovadă-i spaima ce în vii deşteaptă,deşi par fără el; atare faptăcel mort în totul nu o poate face.
Cum tu trăiești din lacrimi de pe față,Amor, iar doamna râde în neștirecă lacrimi și mâhnireși-un sloi de gheață ne sunt hrana vieții,vom fi, deci, fără viațăcând căpăta-va farmecul blândeții.Mai bun ar fi deci răul:contrară hrană-are urmări contrare,căci dacă mor, ea nu mai jubilează.Când dai încredințare,Amor, de viață, moartea ne retează.Un suflet plin de groazăprefer … Citește mai mult