Michelangelo – 237

O, ce alese desfătări procură
integrei minți întâia dintre arte,
ce oglindește-n lut ori în stânci sparte
ce-avem mai viu în frageda făptură!
Iar dacă vremea aprigă și dură
sluțește frumusețea, avem parte,
din tot ce-n noi trezea plăceri deșarte,
de-ntâia amintire-n zona pură.

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra bucuriilor oferite de artă și modul în care aceasta capturează esența vieții. Chiar și atunci când timpul afectează frumusețea, amintirea pură a plăcerilor trecute rămâne.

Lasă un comentariu